Etica psihanalizei – Practica psihanalizei

Bucuresti

19 octombrie 2024

Seminar sustinut de Farhad Dalal, group analyst, psihoterapeut, Marea Britanie

Prezentare Farhad Dalal: 

Psihoterapeut si analist de grup, lucreaza in terapie individuala, cu grupuri si organizatii de multi ani. 

A lucrat in Londra, in prezent lucreaza in Devon. 

Este organizatorul grupului de psihoterapie psihanalitica de grup in India. 

A publicat numeroase articole si carti: https://www.dalal.org.uk/books.html

Descrierea seminarului

Seminarul va fi începe cu o  prezentare a câtorva moduri în care morala și etica au fost abordate în biologie și filosofie, pentru a ajuta la poziționarea unora dintre ideile centrale despre etică din psihanaliză în acest context amplu. În partea numita, “Etica psihanalitică”, va fi abordat felul în care sensibilitatea morală decurge în fiecare dintre schemele de dezvoltare ale teoriei lui Freud, Klein, Fairbairn și Winnicott.

Sunt abordate o serie de înțelegeri și teoretizări psihanalitice ale modului în care o sensibilitate etică apare la o persoana prin procesul de dezvoltare. Cum devenim ființe morale conform fiecărei teorii psihanalitice, în special analizând concepția despre condiția umană a lui Freud, Klein, Winnicott și Fairbairn? Ne naștem răi și trebuie să fim făcuți sau chiar forțați să fim buni (Hobbes / Freud / Klein) sau ne naștem buni și viața corupe bunătatea din noi (Rousseau / Winnicott / Fairbairn)?

 În cea de-a treia prelegere, “Etica psihanalizei”, va fi discutată ideea că activitatea de psihoterapie este mai degrabă un efort moral decât un „tratament”, precum și consecințele pentru practica și tehnicile psihanalizei.

Va exista, astfel, o reflectie asupra practicii psihanalizei - folosind diverși gânditori și filosofi pentru a argumenta că poziția clasică a analistului observator detașat nu este doar imprecisă, ci și lipsită de etică. În schimb, vor exista argumente în favoarea unei versiuni de imersiune mai degrabă decât de detașare, recurgând la Buber, Wittgenstein, Gaita etc., pentru a sugera că travaliul necesită „a fi cu”, mai degrabă decât „a face cuiva”. Aceasta presupune ca terapeutul să fie mai degrabă receptiv decât detașat, deci ca terapeutul, cel-care-încearcă-să-ajute, să încerce să-i întâlnească pe cei-care-vin-pentru-ajutor, de la persoană la persoană (după cum a susținut psihanalistul Harold Searles).

dr. psih. Corneliu Irimia 

Presedinte